Logo Parteneri Fonduri Europene

Istoria Orașului de Floci

Situl arheologic Orașul de Floci se află la 5 km de Comuna Giurgeni, Ialomița, în apropierea locului unde râul Ialomița se varsă în Dunăre și este catalogat ca sit arheologic prioritar, de interes național, înscris în Lista monumentelor istorice atât ca așezare geto-dacică (sec.IV-II a.Chr.), sub codul IL-I-s-14050/124010.01, cât și ca așezare urbană medievală (sec.XV-XVIII), sub codul IL-I-s-14051/124010.02;

Situl arheologic este inclus în Programul european „Reabilitarea patrimoniului nostru european comun“, o inițiativă comună a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene de a sprijini conservarea patrimoniului istoric în Balcani, fiind unicul caz din Europa medievală unde cercetarea arheologică se poate extinde și valorifica fără să fie împiedicată sau limitată de existența unor construcții sau a unei așezări umane;

În istoria economică și politică a statului medieval Țara Românească, Orașul de Floci a fost, în cursul secolelor XIV – XVIII, așezarea urbană din estul Câmpiei Românei cu rol de polarizare a activității economice din zonă și cu rol strategic în controlul graniței de est a țării. De altfel, registrele vamale ale Braşovului de la începutul secolului al XVI-lea, precizează că în anul 1503 Oraşul de Floci era pe locul zece în ordinea valorii comerţului cu Braşovul.

30 ianuarie 1431 – prima atestare documentară, într-un hrisov al domnitorului Dan al II-lea (1422-1426 ṣi 1427-1431), care întărea privilegile comerciale acordate de Mircea cel Bătrân, această dată demonstrând nu începutul așezării, ci importanța pe care o avea în cadrul relațiilor comerciale din estul țării.

Din anul 1470 există prima atestare documentară a Oraşului de Floci ca fost centru de reşedinţă al ispravnicului judeţului istoric Ialomiţa şi sediul căpităniei de margine.

Este, aproape indubitabil, locul nașterii (anul 1558) Întâiului Întregitor de Țară, Mihai Viteazul, reper fundamental de identitate și reprezentativitate al Ialomiței medievale, ca fiu al Tudorii. Mihai Viteazul și-a petrecut anii copilăriei şi ai primei sale tinereţi la Orașul de Floci, chiar dacă mai târziu cariera sa de neguţător în ţările române şi la sudul Dunării, iar apoi deţinerea de importante dregătorii domneşti i-a îndreptat paşii şi pe alte meleaguri. Tinereţea lui a fost marcată de îndeletnicirile negustoreşti (vindea vite şi giuvaeruri), voievodul dând dovadă de o abilitate înnăscută, justificată de mediul în care trăia!

Propune un necesar recurs la memoria istoriei în privinţa Teodorei, (Tudora), mama lui Mihai Viteazul, fiind documentat istoric, că Teodora era de neam grecesc, din vestita familie a Cantacuzinilor. Mihai şi-a iubit şi respectat mama, a ţinut-o necontenit lângă el în toţi anii de domnie, alături de Doamna Stanca, prin locurile pe unde a trecut. O glorifica pretutindeni, iar actele vremii ne vorbesc „prea cu sfinţenie“ despre „cinstita şi de la inimă preaiubita maică a domniei mele, doamna Teodora“.

Pentru Ialomiţa şi istoria sa, Mihai Viteazul, Teodora şi Oraşul de Floci rămân trei repere fundamentale ca identitate şi reprezentativitate a unui ţinut acoperit de gloria străbunilor, iar noi avem datoria morală de a cultiva cu insistenţă şi inteligenţă o asemenea moştenire istorică.

Alte date istorice rețin că la Orașul de Floci a fost întemnițat, în anul 1444, Iancu de Hunedoara după ce a fost învins de turci la Varna și făcut prizonier. În anul 1574, Petru Șchiopul, viitor domn al Moldovei (1574 – 1577), își găsește adăpost la Orașul de Floci, după ce oastea lui Ioan Vodă cel Cumplit este înfrântă de turci la Jiliștea. În anii 1603 și 1609 - orașul a fost folosit ca bază de atac pentru operațiuni militare de domnitorul Țării Românești, Radu Șerban. La 23 septembrie 1635, Matei Basarab (1632 – 1654) și Doamna Elena Năsturel au vizitat aceste locuri, eveniment care a consemnat și ridicarea pe dealul Cârnei din Orașul de Floci a Crucii Înaltă de peste trei metri, cioplită dintr-un singur bloc de piatră, cu o ornamentație bogată. În luna mai 1651 Matei Basarab s-a aflat cu 15.000 de oșteni la Orașul de Floci pentru a-i înfrunta pe tătari.

Aflat la răspântii de imperii, Orașul de Floci a fost ars și pustiit de cel puțin șapte ori: în anul 1470, de Ștefan cel Mare (1457 – 1504), în decembrie 1594, de Mihai Viteazul (1593 – 1601, în anul 1600 de Simion Movilă, în anul 1655, de tătarii și moldovenii conduși de Rustem Mîrza, în anul 1658 și 1690, de tătari, pentru ca între anii 1768 – 1774, 1775 și 1779 în urma războaielor ruso-turce, Orașul de Floci să fie distrus și părăsit.

Siliştea oraşului a fost vizitată şi de istoricul Nicolae Iorga, care a identificat inscripţii funerare recuperate de la ruinele bisericilor din Oraşul de Floci şi refolosite la construcţia bisericii din satul Piua Petrii. Nicolae Iorga a impus (în anul 1935) varianta că Floci vine de comerțul cu lână (flocus): „Târgul de Floci, locul de desfacere la bâlci a lânii nedărăcite aduse de mocanii din Ardeal”.

Oraşul de Floci era situat în partea de est a Câmpiei Bărăganului, la vărsarea râului Ialomiţa în Dunăre. Hărţile din secolele XVI-XIX, care înfăţişază cursul Dunării de Jos indică existenţa Oraşului de Floci, pe malul râului Ialomiţa, aproape de vărsarea lui în Dunăre, întinzându-se pe suprafaţe de teren cu forme neregulate (grinduri), înconjurate de meandrele vechiului curs al Ialomiţei care trecea prin mijlocul oraşului şi a cărui albie adâncită se poate observa cu uşurinţă şi în prezent.

Sondajele arheologice au început în toamna anului 1961 şi au continuat cercetări sistematice din anul 1974, până în present, iar ele au scos la suprafaţă un material arheologic divers, format din numeroase fragmente ceramice, un depozit de vase de aramă şi două tezaure monetare din secolele XVI-XVII şi altele.

Semnificative pentru importanţa şi dezvoltarea oraşului sunt tezaurele monetare descoperite în locuinţe sau morminte şi care atestă amplitudinea schimburilor comerciale, numai în campania de cercetări arheologice din anii 2011-2012 fiind găsite monede din peste 20 de ţări, fapt care înscrie Oraşul de Floci, în prima jumătate a secolului al XVI-lea în grupa primelor oraşe ale Ţării Româneşti de pe piaţa Braşovului.